Her

   Nu pot sa vorbesc despre despartire pentru ca e ca si cum as vorbi despre iad. E un loc inchis, negru, uscat, inhibat, despre care nimeni nu doreste sa auda dar e un loc pe care toti suntem, la un moment dat, nevoiti sa il traversam. Este dificil sa vorbesc despre un loc in care se moare, totul se scufunda in neant si devine parte din aer. Dispare.

   Intr-o lume in care nu mai exista oameni, ci cifre, nu mai exista vise, ci interese, nu mai exista dorinta, ci invidie, este normal sa apara si sa se intretina astfel de locuri oribile pentru orice om care stie si traieste intru totul in aceasta viata doar din dragostea pentru frumos, pentru oameni. Caci asta inseamna viata. Asadar, intr-o lume in care animalele predomina si omul se afla in minoritate, regretele nu exista, iubirea se regaseste simplu inscrisa pe o bancnota si viata este numarata in secunde, minute si ore. Orice ai face, e greu sa treci peste si sa accepti ca nu ai cum sa schimbi un sistem intrat in sangele majoritatii si practic, esti constrans, blocat sau nu, aici, in jungla cu restul vietatilor care ca orice vietate lipsita de orice urma de minte sau suflet, lupta exclusiv pentru supravietuire. Nimic mai mult.