Kate

   Motivul pentru care unii dintre noi, ocazional, ne simtim tristi sau usor deprimati, este pentru ca ne-am ratacit. Personal, gasesc un astfel de moment, de "ratacire" ca un bun prilej de explorare si identificare a unor limite interioare. Desigur, ca acest proces nu este deloc usor cu atat mai putin, placut dar il consider deosebit de necesar. 

   Deseori, in viata, intampin momente de abundenta sufleteasca si chiar euforie. Asa-zisa, fericire. Dar tot cam la fel de des, poate chiar mai des, intampin si momente de intuneric total. De intepenire. Intrucat nu sunt un om al societatii si considerentele personale fata de societatea moderna, actuala, nu sunt tocmai pozitive, exclud posibilitatea unor cauze exterioare. Cred si sunt absolut convins, ca aici, acum si maine, viata mea, a ta, a lui, ale noastre, tuturor, depind exclusiv, referitor la circuitul si traseul ei, de noi, de deciziile noastre, de alegerile noastre. Ceea ce este fascinant si intr-adevar minunat, este faptul ca decizia unuia poate sa fie alegerea altuia si implicit, succesul meu, poate fi numai datorita infrangerii tale. Asadar, plecand de la aceasta premiza, eu fara infrangerea ta, nu atingeam succesul, prin urmare, eu fara tine, nu eram. Interesant. Un aspect fin, al felului in care aceasta lume functioneaza si legile intre care se desfasoara aceasta functiune.

   Chiar acum, in timp ce scriu aceste randuri, marturisesc, ca am o stare sufleteasca teribil de neutra. Nu pot sa spun daca este un lucru bun sau rau, pentru ca nu simt nimic. Lumea imi este indiferenta si da, ma gandesc numai la mine si la viata mea. Poate parea barbar, ipocrit sau egoist dar uneori doar fiindca adevarul este spus si aflat, nu inseamna ca reprezinta cele mai minunate lucruri din lume. Adevarul este un fapt, ca si minciuna. Nimic mai mult. Simt si identific in mine, pe baza zilelor ce trec, ca traversez, tranzitez mai bine spus, o perioada de ratacire, de relocare spirituala. O astfel de transformare, nu se poate intampla intr-un mod usor, banal. Sunt constient si total alert de existenta unor consecinte dar consider necesar sa ofer lucruri de la mine, din mine, pentru a face loc altora, noi. Proaspete.Ca sa nu cad in spectrul banalului si plictisitorul descriptiv, caracteristic suferintei umane, vreau sa mai spun un singur lucru, care in aceste zile este relevant. Nu simt nevoia, dorinta cu atat mai putin acea "foame" de a avea pe cineva alaturi, care sa ma tina de mana sau sa ma intrebe "ce mai fac" si cred ca in aceste momente de tumult interior, este mai bine sa fii doar tu cu tine, fara sa implici si alte persoane. De dragul tau, nu altceva. Oamenii sunt incredibil de imprevizibili. Cel putin unii dintre ei.

Jack

   Am vazut de-a lungul vietii, cel putin pana acum, oameni diferiti. Desigur ca in identificarea si diagnosticarea sociala, a unui om, este foarte important contextul in care persoana respectiva se regaseste, in acel moment. Reactiile, emotiile si atitudinea unui om, variaza in functie de situatie si context. Cele mai bune si clare diagnostice, se pun in momente tulburi, poate chiar de furie. Impulsul fiecaruia variaza in functie de experienta personala, frustrari interioare, emotii reprimate in timp si chiar nevoie de a fi auzit. Asadar, cel mai bine poti cunoaste caracterul unui om, atunci cand tipa si este nervos. 

   Recunosc, ca in multe momente din viata mea ma regasesc furios si chiar iritat de cei din jur. Oamenii sunt un subiect aproape plictisitor si nu ma mai mira aproape nimic. Spun 'aproape' pentru ca am o anumita varsta si sunt convins ca inca nu le-am vazut "pe toate". Asta nu ma opreste sa remarc faptul ca socialul actual, este liniar, banal, static. Plictistor. Falsa curtoazie si bunatatea unora, se vede, fara probleme, din avion.
   Oamenii mint. Nimic nou. Oamenii mint de cele mai multe ori, pentru ca sunt prosti. Cu atat mai mult, prostia poate complica intr-o forma sau alta, viata multora dintre noi, cu pacate mai putine. Ignoranta, poate fi considerata o solutie dar pe timp limitat. Se poate regla, in timp, intensitatea momentelor si implicit nivelul de energie consumat. 

   In imediata vecinatate a oamenilor, locuieste si traieste linistit, "frica". Adeseori confundata cu "teama" , care in opinia mea este cu mult diferit, ea rascoleste, agita, turmenteaza, complica teribil viata unui om. La prima vedere, nu suna deloc a fi ceva bun sau util in continuitatea zilnica dar de cele mai multe ori, frica iti salveaza viata, asadar mentine continuitatea. "Fricile" interioare sau spirituale, sunt cele mai nastrusnice deoarece dormi cu ele in pat, mananci cu ele, alergi, inveti cu ele. De un pericol exterior tie, poti sa scapi, Mai mult sau mai putin. Dar oamenii uita adesea,ca cele mai mari pericole vin din interiorul lor. Controlul se pierde extrem de usor, mai ales in cazul persoanelor instabile deja, din nascare. Evident ca oamenii in nemarginita lor prostie refuza sa accepte acest lucru si incep sa se obisnuiasca cu aceste "frici" prin urmare, ajungand sa traiasca cu ele. Apoi se intreaba, mirati si foarte indignati, de unde a aparut boala x sau afectiunea y, de ce sunt mereu refuzati, alungati, respinsi sau nu sunt fericiti. Ignoranta poate fi o solutie dar numai cand vine vorba de ceilalti. Ignorarea sinelui este numaidecat o idiotenie care mai devreme mai tarziu iti va afecta viata. De cele mai multe ori, intr-un mod negativ. Si violent. 

   Asculta-ti sufletul, acorda-ti timp sa te intelegi, linisteste-te, controleaza-ti emotiile si nu mai cauta fericirea. Cel mai bun mod in care poti sa gasesti un lucru pe care ti-l dorest cu ardoare, este sa nu il mai cauti. Te va gasi el pe tine. Intotdeauna. Multi oameni ajung nefericiti pentru ca se pierd si fac din aceasta "cautare" o lupta, astfel devin preocupati cu lupta si uita pentru ce au plecat de fapt, la drum. Nu mai cauta. Traieste. Fii echilibrat. Simplu si concis. Te va gasi pe tine. Oricare ar fi acel lucru.

Kygo

   Cand am inceput sa scriu, motivele au fost strict egoiste. Nu am dorit niciodata sa iluminez oameni, sa inspir sau sa repar pe cineva sau ceva, in afara de propria persoana. Am inceput sa scriu din nevoie. Nevoia de a descarca diferite stari emotionale din mine, pe hartie. Suna banal, simplu. Plat. Si asa si este. Asta nu ma face mai putin ciudat sau mai mult obisnuit. Ma face om. Simtind o oarecare eliberare si placere, am continuat sa scriu. Cu timpul, formele s-au modificat, poate s-au alterat si poate chiar s-au transformat complet. Unii oameni se elibereaza prin sport sau prin citit, altii se elibereaza violent folosind drept subiect de degajare emotionala alti oameni, lucru absolut comun. Oamenii au fost si vor fi violenti, in continuare. Atat verbal cat si fizic. Nu e ceva nou.Nu e ceva invatat, o cutuma a societatii moderne. Nu. Dar pudibonderia caracteristica va domnii in eternitate asa ca nu am absolut nicio inclinatie catre vreo speranta de schimbare. Revenind la scris, initial, dupa cum am spus, am inceput sa scriu din nevoie. Aceasta nevoie nu s-a diminuat, dimpotriva, s-a accentuat. Astfel, acum scriu din nevoie si prin urmare, placere. 

   Diferenta dintre iubire si nevoie, este ca nevoia nu necesita neaparat o implicare emotionala. Cu alte cuvinte, nu doare. Exista si exceptii dar in cele mai multe cazuri, nevoia duce doar la placere si atat. Iubirea, in schimb, oho, poate cauza neplaceri dureroase. Ironic. Dar da, acesta este adevarul. Oamenii, in nemarginita lor intelepciune, de cele mai multe ori confunda nevoia cu iubirea si de aici pornind o varietate de confuzii si situatii mai mult sau mai putin complicate. Problema este ca oamenii, tot din cauza nemarginitei lor intelepciune, persista. Sunt insistenti. Nu exista nimic mai enervant decat un om insistent. Si exista si acel gen de om, care daca i-ar arata ceea ce s-ar intampla, daca perseverenta sa are rezultate, rezultate ce ar duce, spre exemplu, la decapitarea sa (literalmente) , acel om, desigur, deosebit de intelept, ar merge pana la capat, condus de cliseul imbecil : ''Nu se stie niciodata". Si uite asa, oamenii traind cu alti oameni, isi complica vietile, intre ei, formand legaturi absurde si situatii teribile. Toate aceste chestiuni plecand de la o singura situatie de conflict sau confuzie, mai bine zis, de natura emotionala. Iubire sau nevoie. 

   Viata, poate fi uneori, chiar foarte complicata. Faptul ca oamenii definesc 'viata' si o arunca, o proiecteaza cumva in exteriorul propriei persoane este chiar superb si dragut. "Viata e grea". "Viata e complicata". "Viata  mi-a dat o lectie". etc. Aceasta extrapolare evidenta, ma duce cu gandul ca poate nu suntem si cu siguranta, nu suntem intr-atat de destepti pe cat credem. Desigur, ca am inventat focul si roata, de apa calda, nici numai e nevoie sa spun. Dar oare? Asa sa fie? Nu se poate sti, nici nu ma intereseaza sa stiu. Este irelevant. Asadar, aceasta proiectie si personalizare a vietii indica faptul ca oamenii sunt lasi si fricosi. Desteptaciunea si insemnatatea locului 1 in capul de lista a lantului trofic, dispare odata cu acest lucru. Oamenii uita, voit sau nu, altii din prostie, altii din pura ignoranta, ca ei sunt viata. Viata face parte din ei, pentru ca ei sunt. Este atat de evident si...clar. Una dintre tragediile umanitatii, sta in faptul ca multi traiesc si habar nu au de ce. Sunt in permanenta cautare, a unui scop, a unui tel secret. Un plan divin. Chiar asa sa fie, divinitatea sa fie asa potenta si responsabila, pentru tot? Hmm, totusi, tind sa cred ca e mai mult de atat. Nu vorbesc de religie, de ezoterism sau de Dumnezeu. Si totusi, e peste tot. Daca nu exista un scop suprem. Daca nu exista vreun tel anume. Multi ar spune : "blasfemie" . Eu ii spun logica si matematica. Din toate perspectivele stiintifice, tot ceea ce exista si este cuantificat poate fi descris prin cifre. Prin urmare, oamenii pot fi pusi pe hartie sub forma de cifre si simboluri. 

   Insa multora le este frica. Le e frica sa auda aceasta idee. Daramite sa o accepte. Oamenii sunt naivi. Slabi. Fragili. Ipocriti. Unii dintre ei, sunt de departe campioni mondiali la ipocrizie. Oamenii cred ca daca stau in sala de asteptare in sectia de Chirurgie, daca sunt mai aproape de cel drag, de pacient, le pasa mai mult. Oamenii cred, in mare parte, orice. Oamenii catalogheaza alti oameni, lor neconvenindu-le sa fie catalogati spunand ca este injust si necivilizat. Oamenii spun si fac orice, ca sa isi atinga scopurile. Pentru ca, contrar cliseelor ca "impreuna suntem mai buni" sau "unde-s doi, puterea creste" , oamenii sunt egoisti. Pentru ca asa e natura. Orice fiinta vie, bazata pe un sistem biologic, organic, are inscris in genele sale, nevoia de supravietuire. Darwin a explicat asta, dar oamenii au fost mult prea cretini ca sa perceapa si sa inteleaga. Asa ca oamenii cred ca daca duminica asta au ratat slujba, vor merge duminica viitoare si vor sta cu o ora in plus, ca sa compenseze, totul va fi bine si divinitatea va avea grija de ei. Da. Intr-o lume perfecta, acest lucru ar fi minunat. Insa oamenii nu sunt perfecti, asadar nu traiesc deloc intr-o lume perfecta.

Walter

   Aluatul din care esti facut este complet irelevant, in majoritatea situatiilor. De unde vii, cine esti, ce experienta ai si cat de capabil esti conteaza in unele situatii de criza personala. Si cam atat. Caracterul tau, substanta sau substantele care stau la baza compozitiei tale biologice, prin urmare, abiologicul afecteaza biologicul si nu invers, influenta psihica contureaza in mod direct, calitati sau defecte, vietii tale, implicit asupra ta.
   Mediul in care iti arunci gandurile, gandurile in sine si atitudinea ta fata de aceste ganduri, afecteaza perceptia si implicit viata ta. Puterea de a refuza sau de a accepta anumite catastrofe sau miracole mai mult sau mai putin personale, este o putere ce tine de liberul arbitru. Vrei sau nu, sa crezi, tine doar de capacitatile tale interioare. Aruncatul cu vina si privitul catre cer, intr-un mod tamp, idiomatic, in cautarea divinitatii pierdute nu este decat un semn de fragilitate, de goliciune. Credinta intr-un Dumnezeu, unic, atotputernic, atotstiutor este una si credinta in propria ta persoana, este alta. Unii oameni, gasesc reconfortant gandul si senzatia ca cineva mai presus de ei, vegheaza, asculta, observa, pedepseste sau rasplateste dupa caz, astfel traind cu un simt al responsabilitatii mai scazut si implicit, traind mai linistiti. Fiecare alege in ce sa creada si fiecare isi aranjeaza motivele credintei sau necredintei pe baza criteriilor personale.
  Societatea moderna si civizilizatia actuala a scos din ecuatia puterii divinitatea odata cu progresul tehnologiei, implicit al omului. Orice progres, orice descoperire vine cu un pret.Sacrificiul modern nu are nimic de a face cu sacrificiul divin, biblic cu atat mai mult cu ceva ezoteric, sfant.  De multe ori, pretul consta in viata si dezastru.Ca sa obtii rezultate, sa obtii lucruri extraordinare, uneori trebuie sa le distrugi pe cele vechi, ele neputand sa suport aceasta transformare. Suferinta umana ca si fericirea,  are un caracter unic. Este contagioasa. Empatia celor care nu au invatat sa isi construiasca scuturi de protectie, comunica formand canale. Emotiile, gandurile si cuvintele, au puterea sa afecteze materialul. Sa schimbe. Fie ca vorbim de rau sau bine. Secretul vietii perfecte nu este neaparat un secret. Gandurile si viziunea asupra acestei lumi, modeleaza asemenea formei lor. De fapt si de drept, totul sta in perceptie. Daca gandesti o lume buna, vezi, percepi, o lume mai buna. Si invers. Desigur, in limitele realitatii posibile dar totul fiind in stransa conexiune, la final, totul se schimba. Incet, treptat dar se schimba.
  Cei ce functioneaza si au principii asa cum are o fiinta vie, cu constiinta si ratiune, emotii, sentimente, trairi interioare si patimi este pe cale de consecinta directa, empatica. Ia act psihic si spiritual de suferinta/bucuria celui de langa si experimenteaza parti, fragmente din sufletul celuilalt.  Excludem prostia si elementele cu responsabilitate directa, bolnave de rautate. Asadar, omul prin natura compozitiei lui, are calitatea empatica. Un lucru strict emotional. Strict de desert interior. Dar unii oameni, manifestandu-si si simtind forta acestei calitati au constatat cu trecerea timpului ca nu intotdeauna este bine sa fii prezent si activ, in diferite suferinte sau bucurii pentru ca acesteea inseamna surplus de energie. Pozitiva sau negativa. Orice surplus, este de evitat. Astfel, s-au educat si antrenat sa controleze aceasta putere inspre beneficiul lor, pur egoist si deloc condamnabil. Fiecare este constient de viata sa si direct responsabil de actiuni, asadar este indreptatit sa aibe grija de el, fara sa pericliteze in vreun fel mediul si oamenii din jurul sau.

   Oamenii reactioneaza in varii feluri. Reactiile nu tin de inteligenta sau de ratiune. Pentru ca reactiile sunt de cele mai multe ori in afara ratiunii, ele plecand strict din impuls emotional. Impactul este diferit. Efectele sunt diferite. Pe masura capacitatii fiecaruia.In functie de situatie. In opinia mea, cea mai mare slabiciune a omului, este sentimentul de frica. Lipsa responsabilitatii. Aruncatul de vina. Proiectia evenimentului, catastrofei in afara sa, in liniile exterioare ale mediului constient. Altii au facut, nu eu. Atii au spus, nu eu. etc. Acesta este  un mod natural de conservare al mintii, un fel de protectie emotional-psihica dar cum am spus si o mare slabiciune.