"Am iubit-o. Mult. Foarte mult.
Totdeauna a fost un suflet rece, distant, aproape static in propriul sine, cu manifestari putine si precare, dar am iubit aceasta distanta. Am iubit ceea ce creease in mine, omul care ma facuse si persoana in care ma transformam cand eram in preajma ei. Imi crease un alter ego, cu mult mai bun decat mine si imi placea, ma simteam mai natural, mai capabil cand imbracam haina acestui alter ego. Si de aici s-a produs si prapastia. Ruptura din mine. Alter ego-ul fiind o constructie sintetica, falsa, dar nu imaginara, a cedat. Viata nu mi-a permis sa incalc regulile. Pot fi o singura persoana, niciodata doua in acelasi timp sau in momente diferite. Am uitat. Din dragoste, uiti. Uiti foarte multe si foarte multi. Toate compromisurile, eforturile, toate greutatile, toate lucrurile par mai usoare in doi, in cuplu. Subliniez, PAR, mai usoare. Asta nu inseamna ca si sunt. Aceasta aparenta este teribil de periculoasa pentru ca este extrem de fragila. Nu poti cunoaste niciodata un om pe deplin pentru ca el nu reuseste sa se cunoasca pe sine. Si asta nu pentru ca ar fi incapabil, ci pentru ca omul de ieri nu mai este la fel cu cel de azi sau de maine. Eu am stiut acest fapt, am ignorat cunoasterea proprie pentru ca de multe ori cand ma uit in oglinda, nu imi place ce vad si prefer sa ignor decat sa ma lupt. Dar cand eram impreuna, aveam un alt motiv pentru care sa ma ignor. Aveam o alta distractie. Si era de natura sentimentala. Sentimentele sunt foarte puternice, indiferent de natura lor. Energiile ce le insotesc sunt incredibile si pot avea efecte uriase asupra sufletului si implicit a persoanei. Asadar, aveam o patura pe mine. Imi era foarte bine. Nu aveam nevoie de nimic altceva. Si aici, a fost momentul zero. Punctul in care drumurile s-au despartit, apele s-au imprastiat. Dragostea devenise drog. Medicament pentru propria persoana. Stiu, suna ciudat si cu tenta egoista, dar nu era deloc asa. Eram si sunt un om bolnav din toate punctele de vedere, cu suficient de multe probleme cat sa ma agat de orice in drumul meu.
Aveam extrem de multa nevoie de cineva care sa ma inteleaga, sa imi accepte problemele si nu incerce sa ma vindece, asta fiind o decizie strict personala. Sa ma asculte si sa inteleaga ca unele probleme pur si simplu nu au rezolvare si ca trebuie sa gasesti o modalitate sa traiesti cu ele. Dragostea sincera este aratata, nu doar spusa pe gura intr-un mesaj sau pe banca in parc. Dragostea este un stil de viata. Un mod de a trai. O parte din tine. Dar dragostea exista numai in doi. In cuplu. Si cand unul pleaca, celalalt ramane. Apoi, se declanseaza o serie de evenimente despre care nimeni nu doreste sa vorbeasca pentru ca de departe sunt printre cele mai odioase stari pe care le poate experimenta, suporta, trai un suflet de om. Teribil. Si totul, pornind din dragoste... Merita? "
