M

   Ma gandesc la "trecut" cu o oarecare teama. Nu pentru ca face parte dintr-o zona in care nu mai pot ajunge si nimeni nu mai poate, nu. Ma gandesc cu teama ca nu am remarcat ce era de remarcat, ca ceea ce am trait a fost pur si simplu in scopul "trairii", ca viitorul va fi acelasi si acelasi si acelasi. Stiu ce inseamna durerea. Stiu ce inseamna sa iti fie dor. Stiu. Imi este dor si ma doare, dar viata uneori se imparte intre trecut si prezent. Ceea ce poti face, ceea ce poti schimba si ceea ce nu. Este adevarat ca dragostea este un mecanism unic care reuseste sa schimbe oameni. Scoate in lumina tot ce este mai bun din noi. Dragostea este o stare de spirit, o trasatura de caracter, o atitudine si o haina. Nu stiu daca "am iubit". Nu stiu ce inseamna sa stii asta, ca un fapt concret. Habar n-am. Si nici nu sunt sigur ca ma intereseaza. Dar daca imi este dor de ceva si nu pronunt si de "cineva" pentru ca ar complica si mai mult lucrurile, imi este dor, pur si simplu, cred ca, a insemnat ceva. Am fost un om. Am simtit. Am trait. Asta stiu sigur pentru ca in fond, de mine imi este dor. De "mine" de atunci. Ea este plecata de mult. A plecat, parte din cauza mea, partea din cauza ei. Pentru ca atunci cand exista cauze, inceteaza sa mai existe "noi". Amintirile cele mai frumoase sunt cele mai dureroase. Pentru ca ele sunt mereu prezente acolo, undeva, ies la iveala in orice clipa, pentru ca inima va tanji mereu dupa frumos. Dar asta este teribil de dureros. E un paradox al lumii in care traim si acest paradox in sine, este frumos. A fost, este si va fi frumos. 

   Frumos.