DDX

   " Plecase spre casa cu o furtuna de ganduri. Ganduri aparent bune dar cu tenta autodistructiva. Ceea ce ii facuse, nu era foarte grav dar se simtise ranit in ego si astfel, il durea de o mie de ori mai tare. Interesant cum ego-ul este mai important decat el insusi, dar asta este doar una dintre triliardele de probleme pe care le avea omul. Olivia ii spusese adevarul de nenumarate ori dar il si mintise de nenumarate ori. Relatia lor era extrem de ciudata. Bizara. Se minteau in continuu. Se certau. Se confesau. Se impacau. Se certau. Se minteau. Si tot asa. La infinit. Este drept ca organismul uman poate rezista unor forte si presiuni inimaginabil de mari dar totusi. Nici asa. Ciudatenia era si mai mare din cauza faptului ca, uneori, chiar dadeau impresia ca acest dute-vino psihologic le displace. Intr-adevar, oamenii au in general tendinte masochiste si sunt in stare sa se raneasca in conditii optime, atat fizic cat si psihic, suficient de mult ca sa hraneasca foamea uriasa pe care o resimte orgoliul. Ca orice foame, la un moment dat, se potoleste. Si cand se potoleste, intervine altceva. Si tot asa, intr-un cerc vicios, perfect si fara greseala. Cam toate relatiile ajung in acest punct si cam toate se termina prost sau foarte prost. "Orice regula are si exceptiile sale". Asta o sa afirme scumpii "pozitivisti" dar lumea a fost cinica si ipocrita, cu mult timp inainte sa se inventeze macar termenul de "pozitiv" , "optimist" etc. Cheia supravietuirii in aceasta lume absolut dementa este egoismul si ingrijirea sa. Suficient de egoist cat sa iti satisfaci nevoile si sa duci o viata de cat de cat fericita si sufiecient de minim altruist cat sa nu fi declarat de pretioasa societate, un sociopat. 

   Moderatia. Olivia intelesese pe deplin acest concept, il aplica in viata ei si asta desigur ca il deranja pe baiat. Ceea ce unii percep ca fiind "rautate" sau "raceala" poate fi de fapt un simplu mecanism de autoaparare impotriva prostilor sau a idiotilor. Ea, fiind femeie si cu mult mai dibace si inteligenta emotional decat el, il manipula si executa cum dorea, cand dorea si mai ales in ce moment dorea. Se folosea de orice defect sufletesc si il intoarcea in favoarea ei, astfel simtindu-se mereu in siguranta si ferita de pericolele unei eventuale suferinte psihice sau sufletesti. Un mod de viata, greu, dificil de acceptat, condamnat de unii reprezentanti de seama, cum ar fi parinti/prieteni dar extrem de util si la indemana unui om care desi a luat viata in brate ca pe copilul ei, care mai apoi a expectorat toata voma si mizeriile posibile, direct pe pieptu-i dulce si catifelat, a ales cinic si perfect nebuneste, sa dadaceasca acest copil, sa il ingrijeasca si mai ales, sa il iubeasca. Iar el...El nu era decat o victima colaterala a acestei relatii denaturate dintre o mama si un copil universal, denumit generic : "viata" . Trist, chiar tragic dar pentru Olivia si extrem de plictisitor. "

Caesar

   Despre dragoste, se poate vorbi o perioada destul de mare, de timp fara sa se ajunga la vreo concluzie anume. In general, cam toata lumea se intreaba ce este, de unde vine, de ce simtitm sau ce facem cand nu ne este impartasita. La fel de general, se pot da o gramada de raspunsuri mai mult sau mai putin, valabile. Cert este ca toti la un moment dat, intr-un anume punct al vietii, fie ca mai tarziu in viata am devenit criminali in serie sau deopotriva, oameni dedicati oamenilor, am trecut prin dragoste. Interesant este ca dragostea are un impact atat emotional, asupra sufletului cat si psihic. Ceea ce este si mai interesant este faptul ca are un impact atat de puternic incat poate influenta categoric si decisiv unele decizii din viata noastra. Decizii care ne altereaza si poate chiar deviaza cursul vietii de pana atunci. Poate fi de bine. Poate fi de rau. Dragostea uneori ucide. Este o forta deosebita in Univers, forta ce poate fi folosita atat in scopul binelui cat si cel al raului.

   Importanta ei o acordam dupa considerente personale. Unii traiesc prin si pentru dragoste. Altii incearca sa o evite din cauza unor experiente anterioare, neplacute. Restul, pur si simplu nu o inteleg. Personal, nu cred ca este nimic de inteles pentru ca nu suntem miezul din dodoasca, ca sa putem gasi o explicatie pentru absolut orice. Unele lucruri trebuiesc traite. Si atat. Fara explicatii. Fara motive. Fara intelegere critica, rationala. Dragostea este ca si magia. Daca este explicata, devine banala, plictistoare. Oamenii au nevoie de extraordinar, de inexplicabil. Fabulosul este parte din aceasta lume si vajaie capul oamenilor cu mii de intrebari dar asta pune in miscare tot ceea ce inseamna suflet, viata, respiratie umana. Sentimente. Emotii. Trairi si senzatii. Oamenii cauta sistemic, o explicatie pentru orice, uitand practic esenta lucrurilor si se arunca in aceasta cautare iluzorie catre un scop infim mai mic raportat la dimensiunile si varietatile acestei lumi. Posibilitati si oportunitati. 

   Pur si simplu, trebuie sa inveti, sa mergi mai departe. Sa lasi in urma trecutul. Ceea ce a fost, a fost. Ceea ce s-a intamplat, s-a intamplat. Sunt inutile si stupide dar perfect umane si de inteles, intrebarile ce ar fi fost daca, cum ar fi fost daca etc. E greu sa treci peste o chestiune pe care nu o intelegi dar las-o asa, neinteleasa. Poate nu trebuie sa o intelegi. S-a intamplat. Ai supravietuit? Mergi mai departe. Explicatiile, chiar daca le primesti, pot ele schimba rezultatul? Nu. Cu siguranta, nu. Asadar, de ce sa pierzi o gramada de timp, cu intrebari fara de folos in loc sa traiesti in continuare si sa te bucuri de ceea ce ai, lasand in urma ceea ce nu ai sau ai fi vrut sa ai. Intotdeauna, dar intotdeauna pentru noi este mai important ceea ce nu avem, in loc de ceea ce avem. Sunt absolut convins ca lumea ar fi fost un loc putin mai bun fata de ceea ce este acum, daca oamenii s-ar fi gandit si ar aprecia ceea ce au. Ceea ce nu au, nu au. Si totusi, este fascinant cum irosesti timp contempland la ceva ce nu deti sau simti, in loc sa faci in acest timp tot ce tine de persoana si spritiul tau, sa obtii acel lucru. Este greu sa treci peste moarte, peste evenimente tragice chiar si peste boli sau despartiri dar este esential sa mergi mai departe. Fie ca vrei, ca nu vrei, sensul tau catre inainte este si faptul ca alegi sa ramai blocat pe loc, crezand ca astfel se vor repara sau reintoarce anumite lucruri, persoane, in viata ta este o iluzie, pentru ca lumea se invarte si fara tine, asftel este in detrimentul tau. Trecutul este trecut. Si sincer, sunt atat de multe chestii interesante si minunate in aceasta lume, care nu trebuiesc ratate in schimbul unui trecut pe care orice ai face, nu il poti schimba. Pur si simplu. Mergi inainte.

Aaliyah

   Când iti intalnesti intr-adevar destinul si simti ca tot ceea ce ti se intampla are un sens, un inteles si ca duce catre ceva, atunci poti spune ca ai ajuns in punctul de maxima tensiune din viata ta si de aici incolo, numai poti gresi. Si ceea ce este cu adevarat interesant, este ca nici pana atunci nu ai gresit. Ai fost condus catre punctul in care intelegi tot. Ai evadat din umbra si confuzie si ai ajuns acolo. De fapt, ai stiut intotdeauna, cine esti, ce ai de facut, de unde esti si incotro mergi dar mintea a fost in contradictie cu sufletul, fapt ce creeaza stari de confuzie bizara si de neinteles. Si mai apoi, chiar de vei gresi si ti se va parea o problema, va fi o problema pentru ca asa trebuie sa fie. De aici vine si vorba ca iti este dat cat poti sa duci. Care desigur a fost alterata si modificata intre timp de niste oameni "buni" care au pus la cale lumea moderna, intrucat nu ti-a fost dat de catre cineva anume, zeu, semizeu, sau alta entitate superioara. Ti-ai dat tu singur. Si tu singur cand te nasti, uiti ce ti-ai dat tocmai pentru a putea duce la indeplinire scopurile pe care tu ti le-ai impus inaintea materializarii in aceasta lume. Scopul final, unic fiind evolutia. Daca am sti de la inceput ce trebuie sa facem, unde sa mergem si pe cine sa intalnim, viata ar fi anosta si lipsita de sens. Si cum minunatul "dar" al vietii, trebuie sa fie minunat si plin de bucurie, nu poate fi plictistor. Sigur ca nu.
   Destinul lucreaza prin tine, pentru tine. Destinul este un plan. O schema, calculata si definita intre niste limite pe care le atingi de-a lungul vietii. Nu poti schimba destinul. Nu il poti altera. Nu il poti ataca. Sub nicio forma. Este un motiv pentru care nu ne putem intoarce in timp. Experienta liniara, unidirectionala a timpului, ne-a fost atribuita datorita unor motive. Clare. Si destul de evidente. Intotdeauna, ce a fost, a fost si asa va ramane. Nu poti schimba, orice ai face. Nimic nu se poate schimba. Motivele pentru care nu poti face asta sunt simple. Asa se mentine echilibrul. Asa functioneaza Universul si asa poate continua. Desigur ca oricine s-ar intoarce inapoi sa isi salveze cainele, mama sau sa parieze pe oaresce echipa sa se imbogateasca sau chiar sa omoare pe cineva. Triliarde de motive si dorinte pentru care un om, s-ar intoarce inapoi in timp. Si astfel s-ar altera linia temporala, s-ar deschide seturi noi de probabilitati, lanturi de evenimente, necontrolabile. Universului nu ii place sa stea in lipsa de control si tocmai de asta, nu putem calatori inapoi in timp. Pentru ca omul este o fiinta stupida. Si stupizenia lui ar putea pune capat a milioane de ani de evolutie si progres biologic.

   Asadar, timpul nu poate fi perturbat pentru ca perceptia noastra asupra lui, aici, este unidirectionala si suntem mult prea micuti ca specie ca sa fim lasati la joaca cu astfel de chestiuni care ar putea periclita existenta unui Univers intreg. Ceea ce a fost, a fost. Ceea ce va fi, va fi. Prezentul este irelevant. Este neutru. Singurul care este permanent dinamic este trecutul si viitorul. Se desfasoara. Deodata cu secundele. Numai pune la indoiala tot ceea ce ti se intampla pentru ca este inutil. Traiesti ceea ce trebuie sa traiesti. Intelegi ceea ce trebuie sa intelegi si mai ales, faci ceea ce trebuie sa faci. Pur si simplu, mergi de-a dreptul cu asta, inainte si poate, cine stie, candva, intr-o alta etapa a evolutiei spirituale ti se va permite sa mergi si inapoi. Daca nu sa repari ceva, poate sa fii martor la ceva extraordinar. Numai tu poti stii asta. Numai tu poti simti. 

   Traim impreuna, dar murim singuri.