DDX

   " Plecase spre casa cu o furtuna de ganduri. Ganduri aparent bune dar cu tenta autodistructiva. Ceea ce ii facuse, nu era foarte grav dar se simtise ranit in ego si astfel, il durea de o mie de ori mai tare. Interesant cum ego-ul este mai important decat el insusi, dar asta este doar una dintre triliardele de probleme pe care le avea omul. Olivia ii spusese adevarul de nenumarate ori dar il si mintise de nenumarate ori. Relatia lor era extrem de ciudata. Bizara. Se minteau in continuu. Se certau. Se confesau. Se impacau. Se certau. Se minteau. Si tot asa. La infinit. Este drept ca organismul uman poate rezista unor forte si presiuni inimaginabil de mari dar totusi. Nici asa. Ciudatenia era si mai mare din cauza faptului ca, uneori, chiar dadeau impresia ca acest dute-vino psihologic le displace. Intr-adevar, oamenii au in general tendinte masochiste si sunt in stare sa se raneasca in conditii optime, atat fizic cat si psihic, suficient de mult ca sa hraneasca foamea uriasa pe care o resimte orgoliul. Ca orice foame, la un moment dat, se potoleste. Si cand se potoleste, intervine altceva. Si tot asa, intr-un cerc vicios, perfect si fara greseala. Cam toate relatiile ajung in acest punct si cam toate se termina prost sau foarte prost. "Orice regula are si exceptiile sale". Asta o sa afirme scumpii "pozitivisti" dar lumea a fost cinica si ipocrita, cu mult timp inainte sa se inventeze macar termenul de "pozitiv" , "optimist" etc. Cheia supravietuirii in aceasta lume absolut dementa este egoismul si ingrijirea sa. Suficient de egoist cat sa iti satisfaci nevoile si sa duci o viata de cat de cat fericita si sufiecient de minim altruist cat sa nu fi declarat de pretioasa societate, un sociopat. 

   Moderatia. Olivia intelesese pe deplin acest concept, il aplica in viata ei si asta desigur ca il deranja pe baiat. Ceea ce unii percep ca fiind "rautate" sau "raceala" poate fi de fapt un simplu mecanism de autoaparare impotriva prostilor sau a idiotilor. Ea, fiind femeie si cu mult mai dibace si inteligenta emotional decat el, il manipula si executa cum dorea, cand dorea si mai ales in ce moment dorea. Se folosea de orice defect sufletesc si il intoarcea in favoarea ei, astfel simtindu-se mereu in siguranta si ferita de pericolele unei eventuale suferinte psihice sau sufletesti. Un mod de viata, greu, dificil de acceptat, condamnat de unii reprezentanti de seama, cum ar fi parinti/prieteni dar extrem de util si la indemana unui om care desi a luat viata in brate ca pe copilul ei, care mai apoi a expectorat toata voma si mizeriile posibile, direct pe pieptu-i dulce si catifelat, a ales cinic si perfect nebuneste, sa dadaceasca acest copil, sa il ingrijeasca si mai ales, sa il iubeasca. Iar el...El nu era decat o victima colaterala a acestei relatii denaturate dintre o mama si un copil universal, denumit generic : "viata" . Trist, chiar tragic dar pentru Olivia si extrem de plictisitor. "