"Era nervos. Nervos si scarbit in acelasi timp. Nu realiza ca ceea ce i se intampla este cu adevarat, adevarat. Traia intr-o semirealitate dominata de furie. Nu stia. Nu stia incotro sa o apuce. Nu stia ce sa faca. Parca tot capul, mintea, sufletul, calcaiele, mainile si ochii i se blocasera. Ramasese pentru o secunda, suspendat in timp. Plecase. Dupa atatia ani, a regasit puterea si disperarea, sa plece. Isi racise sangele, ascutise inima si reusi sa il doboare. Nenorocitul. In zadar.
Totul a fost in zadar. Zacea trist, jalnic in balta de sange care ii inmuiase si ultimul colt din orgoliu. Era terminat, mancat, ars si reciclat. Cel mai tare il topea gandul ca tot ceea ce i se intamplase, era din propria lui vina. El. El a calcat in picioare, s-a sters, a mers mai departe ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Credea ca nimeni nu vede, ca nimeni nu aude. Dar ea a vazut. A auzit. Si mai ales, a simtit. Totul se plateste. Moneda nu conteaza. Nu exista. Plata, insa, exista si va exista mereu. Acum era timpul. Ii venise timpul. Niciun dumnezeu, niciun loz in plic, nimeni si nimic nu o mai poate intoarce inapoi pentru ca gasit brate calduroase, o inima deschisa si un om. Ea a gasit. Ceea ce cauta, probabil ca a gasit. Soarta lui a ramas incerta si, destinul il orbise. Stia intr-un fel ca asta a trebuit sa traiasca. Ca a fost un necesar. Stia ca nu poti pretui binele fara sa cunosti raul si ca nu poti sti ce inseamna viata fara sa mori. Macar o data. El murise. Ea inviase. Au murit unul pentru altul. Au renascut. Pentru ca, a fost si au avut impreuna, o dragoste. O dragoste adevarata. Din viata se naste moarte si invers. Pentru ca asa e dragostea. Atotputernica."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu