Aluatul din care esti facut este complet irelevant, in majoritatea situatiilor. De unde vii, cine esti, ce experienta ai si cat de capabil esti conteaza in unele situatii de criza personala. Si cam atat. Caracterul tau, substanta sau substantele care stau la baza compozitiei tale biologice, prin urmare, abiologicul afecteaza biologicul si nu invers, influenta psihica contureaza in mod direct, calitati sau defecte, vietii tale, implicit asupra ta.
Mediul in care iti arunci gandurile, gandurile in sine si atitudinea ta fata de aceste ganduri, afecteaza perceptia si implicit viata ta. Puterea de a refuza sau de a accepta anumite catastrofe sau miracole mai mult sau mai putin personale, este o putere ce tine de liberul arbitru. Vrei sau nu, sa crezi, tine doar de capacitatile tale interioare. Aruncatul cu vina si privitul catre cer, intr-un mod tamp, idiomatic, in cautarea divinitatii pierdute nu este decat un semn de fragilitate, de goliciune. Credinta intr-un Dumnezeu, unic, atotputernic, atotstiutor este una si credinta in propria ta persoana, este alta. Unii oameni, gasesc reconfortant gandul si senzatia ca cineva mai presus de ei, vegheaza, asculta, observa, pedepseste sau rasplateste dupa caz, astfel traind cu un simt al responsabilitatii mai scazut si implicit, traind mai linistiti. Fiecare alege in ce sa creada si fiecare isi aranjeaza motivele credintei sau necredintei pe baza criteriilor personale.
Societatea moderna si civizilizatia actuala a scos din ecuatia puterii divinitatea odata cu progresul tehnologiei, implicit al omului. Orice progres, orice descoperire vine cu un pret.Sacrificiul modern nu are nimic de a face cu sacrificiul divin, biblic cu atat mai mult cu ceva ezoteric, sfant. De multe ori, pretul consta in viata si dezastru.Ca sa obtii rezultate, sa obtii lucruri extraordinare, uneori trebuie sa le distrugi pe cele vechi, ele neputand sa suport aceasta transformare. Suferinta umana ca si fericirea, are un caracter unic. Este contagioasa. Empatia celor care nu au invatat sa isi construiasca scuturi de protectie, comunica formand canale. Emotiile, gandurile si cuvintele, au puterea sa afecteze materialul. Sa schimbe. Fie ca vorbim de rau sau bine. Secretul vietii perfecte nu este neaparat un secret. Gandurile si viziunea asupra acestei lumi, modeleaza asemenea formei lor. De fapt si de drept, totul sta in perceptie. Daca gandesti o lume buna, vezi, percepi, o lume mai buna. Si invers. Desigur, in limitele realitatii posibile dar totul fiind in stransa conexiune, la final, totul se schimba. Incet, treptat dar se schimba.
Cei ce functioneaza si au principii asa cum are o fiinta vie, cu constiinta si ratiune, emotii, sentimente, trairi interioare si patimi este pe cale de consecinta directa, empatica. Ia act psihic si spiritual de suferinta/bucuria celui de langa si experimenteaza parti, fragmente din sufletul celuilalt. Excludem prostia si elementele cu responsabilitate directa, bolnave de rautate. Asadar, omul prin natura compozitiei lui, are calitatea empatica. Un lucru strict emotional. Strict de desert interior. Dar unii oameni, manifestandu-si si simtind forta acestei calitati au constatat cu trecerea timpului ca nu intotdeauna este bine sa fii prezent si activ, in diferite suferinte sau bucurii pentru ca acesteea inseamna surplus de energie. Pozitiva sau negativa. Orice surplus, este de evitat. Astfel, s-au educat si antrenat sa controleze aceasta putere inspre beneficiul lor, pur egoist si deloc condamnabil. Fiecare este constient de viata sa si direct responsabil de actiuni, asadar este indreptatit sa aibe grija de el, fara sa pericliteze in vreun fel mediul si oamenii din jurul sau.
Mediul in care iti arunci gandurile, gandurile in sine si atitudinea ta fata de aceste ganduri, afecteaza perceptia si implicit viata ta. Puterea de a refuza sau de a accepta anumite catastrofe sau miracole mai mult sau mai putin personale, este o putere ce tine de liberul arbitru. Vrei sau nu, sa crezi, tine doar de capacitatile tale interioare. Aruncatul cu vina si privitul catre cer, intr-un mod tamp, idiomatic, in cautarea divinitatii pierdute nu este decat un semn de fragilitate, de goliciune. Credinta intr-un Dumnezeu, unic, atotputernic, atotstiutor este una si credinta in propria ta persoana, este alta. Unii oameni, gasesc reconfortant gandul si senzatia ca cineva mai presus de ei, vegheaza, asculta, observa, pedepseste sau rasplateste dupa caz, astfel traind cu un simt al responsabilitatii mai scazut si implicit, traind mai linistiti. Fiecare alege in ce sa creada si fiecare isi aranjeaza motivele credintei sau necredintei pe baza criteriilor personale.
Societatea moderna si civizilizatia actuala a scos din ecuatia puterii divinitatea odata cu progresul tehnologiei, implicit al omului. Orice progres, orice descoperire vine cu un pret.Sacrificiul modern nu are nimic de a face cu sacrificiul divin, biblic cu atat mai mult cu ceva ezoteric, sfant. De multe ori, pretul consta in viata si dezastru.Ca sa obtii rezultate, sa obtii lucruri extraordinare, uneori trebuie sa le distrugi pe cele vechi, ele neputand sa suport aceasta transformare. Suferinta umana ca si fericirea, are un caracter unic. Este contagioasa. Empatia celor care nu au invatat sa isi construiasca scuturi de protectie, comunica formand canale. Emotiile, gandurile si cuvintele, au puterea sa afecteze materialul. Sa schimbe. Fie ca vorbim de rau sau bine. Secretul vietii perfecte nu este neaparat un secret. Gandurile si viziunea asupra acestei lumi, modeleaza asemenea formei lor. De fapt si de drept, totul sta in perceptie. Daca gandesti o lume buna, vezi, percepi, o lume mai buna. Si invers. Desigur, in limitele realitatii posibile dar totul fiind in stransa conexiune, la final, totul se schimba. Incet, treptat dar se schimba.
Cei ce functioneaza si au principii asa cum are o fiinta vie, cu constiinta si ratiune, emotii, sentimente, trairi interioare si patimi este pe cale de consecinta directa, empatica. Ia act psihic si spiritual de suferinta/bucuria celui de langa si experimenteaza parti, fragmente din sufletul celuilalt. Excludem prostia si elementele cu responsabilitate directa, bolnave de rautate. Asadar, omul prin natura compozitiei lui, are calitatea empatica. Un lucru strict emotional. Strict de desert interior. Dar unii oameni, manifestandu-si si simtind forta acestei calitati au constatat cu trecerea timpului ca nu intotdeauna este bine sa fii prezent si activ, in diferite suferinte sau bucurii pentru ca acesteea inseamna surplus de energie. Pozitiva sau negativa. Orice surplus, este de evitat. Astfel, s-au educat si antrenat sa controleze aceasta putere inspre beneficiul lor, pur egoist si deloc condamnabil. Fiecare este constient de viata sa si direct responsabil de actiuni, asadar este indreptatit sa aibe grija de el, fara sa pericliteze in vreun fel mediul si oamenii din jurul sau.
Oamenii reactioneaza in varii feluri. Reactiile nu tin de inteligenta sau de ratiune. Pentru ca reactiile sunt de cele mai multe ori in afara ratiunii, ele plecand strict din impuls emotional. Impactul este diferit. Efectele sunt diferite. Pe masura capacitatii fiecaruia.In functie de situatie. In opinia mea, cea mai mare slabiciune a omului, este sentimentul de frica. Lipsa responsabilitatii. Aruncatul de vina. Proiectia evenimentului, catastrofei in afara sa, in liniile exterioare ale mediului constient. Altii au facut, nu eu. Atii au spus, nu eu. etc. Acesta este un mod natural de conservare al mintii, un fel de protectie emotional-psihica dar cum am spus si o mare slabiciune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu