Camera ei era plina de amintiri, vivide, aprinse. Luminoase. Perioada petrecuta impreuna cu domnul V. a fost cu siguranta, o perioada speciala din viata ei. Regretele si parerile de rau sunt de prisos. Inutile. Destinul facuse insa din
aceasta fericire absoluta o tragedie. Banala, tipica. Aproape
plicticoasa. In sinea ei stia ca totul se schimba si oamenii mor, se
nasc, se arata si apoi pleaca.
Tot ce trebuia sa stie despre viata ei disparuse odata cu
el. Ideea, identitatea, ochii. Tot. Niste amintiri fade, incetosate de
durerea sufleteasca a despartirii ii ramasesera alaturi. In fiecare zi mai mult, mai greu.
Dealtfel, timpul e doar o relativitate. Viata e o certitudine.
Despartirile fac parte din ea. Dura. Exista. Dar intre toate aceste elemente
care se intrepatrund exista o legatura. Unica. De neinteles si incredibila. Face parte din esenta, complexul liniar al vietii, se sparge din cand in cand in sectoare diferite ce tin de partitura suflteasca a omului. Suntem diferiti. Suntem despartiti. Suntem toti la un loc si totusi, suntem singuri. Fiecare pentru el. Intotdeauna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu