Tot ce avem.
Emotii. Destule ca sa ne ridice si destule ca sa ne omoare. Fizic, esti capabil sa rezisti cat de cat. Psihic, depinde de tine si personalitatea ta. Emotional, insa, e mai complicat. E greu sa dormi si sa traiesti, in general, zilele, fiind apasat de emotii. Pozitive sau negative. Nu conteaza. Greul este identic doar ca difera in fundamentul sau. Altfel gandesti cand te bucuri si altfel cand suferi. Cantitativ, e acelasi lucru. Esential, nu.
Iubesti. Orice ar fi. Important este ca iubesti. Fiindca esti baiat, iubesti o fata. Iubesti sclipirea din ochii ei sau iubesti pur si simplu, parfumul pe care il lasa sufletul ei pe tine. Iubesti ceea ce este sau cine este. Iubesti ce face. Iubesti cum doarme si mai ales cum traieste. Iubesti persoana intru totul si iubesti mai ales, ceea ce este si nu ceea ce ar putea fi. Traiesti acum, asadar iubesti acum. O iubesti pe ea. Te iubesti si pe tine, caci asta e foarte important. Aprecierea personala vine in raport cu asteptarile tale de la cei din jur si, in special, de la persoana iubita. Caci iubirea nu este numai despre sentimente. Este si despre viata. Si viata e lunga, complicata si plina de neasteptat. Cam asta inseamna viata. Certuri, tipete, lacrimi si rasete blajine pline de fericire, asta este viata. Iubeste-te pe tine ca sa poti iubi. Pe altcineva.
Noi suntem emotii. Iubeste sau uraste. Nu exista alta cale. Altfel esti mort. Si sa fii mort, nu e treaba usoara. Incearca sa traiesti intai. Iubeste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu