Duby

   Iesise din vis. Intrase din nou in viata. Spre surprinderea lui, nimic se schimbase. Praful de pe masa, era tot acolo, blocurile de pe strazi, ramasesera la fel si problemele sale, deasemenea, la locul lor. Neschimbate. Somnul adanc il ametise zdravan. Cateva secunde bune, a stat cu capul pe spate, ochii puternic inchisi si cu o respiratie fabuloasa. Parca se nascuse. Parea un prim contact cu lumea asta si ii era greu sa se adapteze. Dar nu. Era doar sevrajul. Sevrajul rece ca un dus placut de vara ii zguduia din toate temeliile organismul. Intr-un mod surprinzator, se simtea relaxat, confident in puterile sale, iata ca parca aceasta stare critica, ii adusese intr-un fel pacea interioara.

   Privelistea mortii era absolut superba. Dealuri intinse, verzi, pline de viata, ironic, dar da, erau pline cu flori colorate si exotic mirositoare, paseste cu incredere si deschide. Usa dupa usa. Nicio lumina, niciun zeu batran, nicio creatura inaripata. Numai dealuri. Iarba si flori. Viata, intr-un cuvant. Confuzia ii pune treptat stapanire pe suflet si devine usor amuzat de ceea ce se intampla. Nu intelegea nimic din ceea ce se intampla dar era mirific. In departare zarea cu o usoara fortare, nori intunecati, ploi. Probabil, furtuna. Era convins, in sinea lui, ca de acolo venise si ca de fapt, viata, voia sa il insele sa ii arate lucruri neadevarate, false. Minciuni. Satul de ele, intoarce spatele catre altceva, catre alte lucruri, catre alte lumi. Inca nu se simtea pregatit dar curand avea sa fie liber, avea sa scape de toata suferinta. Avea sa fie, in final, fericit. Intre timp, se trezeste cu o perfuzie in vena si cu o durere acerba de cap.