Ya bb

   In ciuda a tot ceea ce era, tot ceea ce reprezenta el ca fiinta umana, prostia il domina, intr-o oarecare masura, aproape zi de zi. Un om lipsit de prostie, prostie personala sau pur si simplu conjuncturala, nu este un om. Fiecare clipa, fara un minut de gand stupid sau anapoda, parca trece mai greu. 

   Maximilian nu incercase niciodata sa caute o explicatie pentru acest fenomen absolut incredibil. Niciodata. Pentru ca nu prea l-a deranjat. Spiritul sau incarcat de experienta si simtire, l-au ajutat intotdeauna sa depaseasca momente critice din viata sa. Nu se gandise prea des la sinucidere sau la alte mecanisme de evitare a problemelor vietii. Nu. Dorea sa fie un simplu om si credea in soarta sa, in scop si in implinire. Esecul si succesul fiind pentru el, unul si acelasi lucru, intrucat era constient ca nu puteai obtine ceva fara sa pierzi altceva. Imposibil. 

   Asadar, era foarte constient de greselile sale. Stia ca drumul pe care merge avea sa se infunde la un moment si va trebuii sa caute un altul. Stia ca orice cale aleasa va fi plina si intesata de capcane si oameni rai, creduli, lipsiti de spirit. Plini de rau. Esenta raului pentru Maximilian, statea in suflet. Cand era ranit in suflet, atunci il durea cel mai tare. Fiind o fiinta total spirituala, traind clipa de clipa la intensitate maxima, spiritual, el era un om foarte vulnerabil. Raul are un simt extraordinar pentru vulnerabilitate, ceea ce il facea o tinta perfecta. Evita pe cat putea. Evita sa fie ranit, evita sa iubeasca un alt om, evita sa se lase purtat de bratele altuia in necunoscut. 

   Nu credea in iubire. De niciun fel. Credea doar in interese si nevoi care trebuiesc satisfacute. O definitie mai brutala a iubirii dar pentru el, asta insemna. Sentimentele adevarate au disparut demult cand lumea a incetat sa mai functioneze normal si s-a intors impotriva ei, inventand fel de fel de clisee si stereotipuri. 

   Si totusi, nu simtea nevoia sa paseasca in viitor cu incredere atat de mult cat simtea nevoia sa se intoarca, la ceea ce a fost candva, in trecutul sau pe care il pretuia si il dorea mai mult ca orice. Si totusi, ceea ce traia era din cauza acelui trecut. Si totusi, el dorea sa se intoarca. Avea doza lui de prostie personala. Doza care in timp, se poate dovedii letala. Si totusi, inca traia. Asa cum o facea dar inca traia. Credea in scopul si implinirea sa. Inca mai credea.