Avea aproape mereu, un sentiment ciudat ca era urmarita. Si nu noaptea pe o alee intunecata sau pur si simplu in momente de singuratate fizica. In orice imprejurare, situatie si loc. Acest sentiment o apasa din ce in ce mai tare pe suflet si incepuse sa isi puna intrebari. Nu era sigura daca e vorba despre paranoia sau daca au ajuns-o din urma necazurile si a innebunit. Nu stia nimic. Confuzia era starea generala. Noapte sau zi. Ploaie sau soare.
In drum spre casa, in fata unui bloc in care locuise in urma cu ceva timp o prietena foarte buna din copilarie, ce murise intr-un accident teribil de masina, zareste o umbra care aproape ca ii sufla in ceafa si ii sopteste o vorba. Suflul rece si infricosator ii facu inima sa stea in loc pret de cateva momente. Timpul sta in loc. Bataile inimii amutesc. Totul ingheata. In fata ochilor i se arata un tanar, cu ochii verzi, chip frumos, gingas, de baiat ingrijit, cu o privire pierduta aproape incerta, se uita in zare. Avand sufletul amortit de fantastica intamplare, fata asteapta sa se intample ceva. Initial a crezut ca a murit si ca cel ce i se aratase in fata ochilor era un arhanghel sau o creatura a mortii. Nici vorba de asa ceva. Era Maximilian, care incepuse sa se zbata inlauntrul ei din ce in ce mai mult. Personalitatile celor doi din cauza similitudinilor mult prea evidente au inceput sa se combine si sa devina unul si acelasi om. Incepuse o lupta crancena intre cei doi.
Nestiind acest lucru si fiind pierduti unul in spiritul celuilalt, totul avea sa devina din ce in ce mai interesant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu